Estera a crescut într-o familie creștină, deși nu știa cine este Dumnezeu. Ce auzise ea despre El i se părea foarte uimitor, dar nu avusese o experiență personală cu El. Tot timpul auzea de la frații din biserică mărturiile lor; pentru ea acest Dumnezeu era mare, iar poveștile spuse de părinții ei i se păreau interesante. Curiozitatea Esterei de a-L cunoaște pe Dumnezeu devenea din ce în ce mai mare. Modul ei de viață era destul de matur pentru un copil de patru ani. După ce familia ei a trecut împreună cu ea printr-un accident, când ea avea numai cinci ani, iar ei au crezut că este moartă, planul lui Dumnezeu cu ea nu se sfârșise. La vârsta de zece ani, ea află ce i se întâmplase; i se păreau uimitoare cele povestite, iar credința ei crescuse mult. Estera a început să creadă în existența Lui.

La vârsta de treisprezece ani, ea avea multe cunoștințe despre Dumnezeu, dar legământul cu El nu exista. Într-o seară de evanghelizare, la biserica pe care o păstorea tatăl ei, Dumnezeu i-a vorbit. Deși ea se predase, nu voia să facă următorul pas. După două luni, Dumnezeu i-a vorbit din nou în același loc, dar ea tot nu voia să facă pasul următor; îi era frică. La vârsta de paisprezece ani, într-o tabără, Dumnezeu i-a vorbit din nou. Ea a început să plângă, dar acel pas nu voia să-l facă. „Nu ești pregătită” suna o voce în mintea ei. Dumnezeu îi dăduse multe semne că trebuie să facă pasul următor, dar acea voce nu o lăsa nicio clipă. Într-o seară de evanghelizare, Dumnezeu i-a vorbit printr-un proroc, însă ea nu a ascultat vocea Lui Dumnezeu; a crezut că este doar gândul ei.

La un moment dat, din cauza presiunii, Estera era pe cale să-și ia viața. Nu mai suporta bullying-ul pe care îl primea. Ajunsese atât de adânc în durere încât nimeni nu o mai putea scoate din acea stare, cel puțin așa credea ea. De fiecare dată când se uita în oglindă, se înjosea singură. Nu-i plăcea ceea ce vedea, chiar dacă cei din jur îi spuneau că este frumoasă așa cum este, dar ea, fiind atât de adâncită în durerea ei emoțională, nu îi asculta.

Estera are acum cincisprezece ani. Dumnezeu a scos-o din acea groapă adâncă. Era o fată nouă, dar legământul încă nu îl făcuse; i se părea prea mult, nu voia, îi era frică. Estera a publicat pe social media o fotografie de la aniversarea bisericii. După ce a postat fotografia, a primit un mesaj de la o prietenă, care o întreba dacă s-a botezat. Această întrebare a pus-o pe gânduri și a realizat că era singurul lucru care îi lipsea: mărturisirea publică a legământului ei cu Hristos. Ea a vorbit cu tatăl ei despre această hotărâre, căutând momentul potrivit pentru botez.